retrăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV.
Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altul, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altul. –
Re1- +
trăi.retrăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)retrăí (a ~) (re-tră-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. retrăiésc, imperf. 3
sg. retrăiá; conj. prez. 3
să retrăiáscăretrăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV.
Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. —
Pref. re- +
trăi.