retrospecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETROSPÉCȚIE s. f. v. retrospecțiune.retrospecție (Dicționar de neologisme, 1986)RETROSPÉCȚIE s.f. v.
retrospecțiune.
retrospecție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!retrospécție (re-tros-pec-/-tro-spec-) s. f.,
art. retrospécția (-ți-a), g.-d. art. retrospécției; pl. retrospécții, art. retrospécțiile (-ți-i-)retrospecție (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RETROSPÉCȚIE (RETROSPECȚIÚNE) (‹
fr.)
s. f. Faptul de a privi în trecut; rememorare (și analiză) a trecutului. ♦ Metodă psihologică, formă a introspecției, constând în descrierea propriilor propriilor manifestări psihice, după ce, într-un mediu firesc sau experimental, ele au avut
loc.retrospecție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETROSPÉCȚIE, retrospecții, s. f. Faptul de a privi în trecut. [
Var.:
retrospecțiúne s. f.] — Din
fr. rétrospection.