retroproiector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETROPROIECTÓR, retroproiectoare, s. n. Aparat de proiecție folosit la retroproiecție. – Din
fr. rétroprojecteur.retroproiector (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETROPROIECTÓR s. n. aparat pentru retroproiecție. (< fr.
rétroprojecteur)
retroproiector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*retroproiectór (re-tro-pro-) s. n.,
pl. retroproiectoáreretroproiector (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETROPROIECTÓR, retroproiectoare, s. n. Aparat de proiecție folosit la retroproiecție.— Din
fr. rétroprojecteur.