retrospecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETROSPECȚIÚNE, retrospecțiuni, s. f. Faptul de a privi în trecut. [
Pr.:
-ți-u-. –
Var.:
retrospécție s. f.] – Din
fr. rétrospection.retrospecțiune (Dicționar de neologisme, 1986)RETROSPECȚIÚNE s.f. (
Rar) Faptul de a privi în trecut, în urmă. [Pron.
-ți-u-, var.
retrospecție s.f. / < fr.
rétrospection, cf. lat.
retro – îndărăt,
spectro – privire].
retrospecțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETROSPECȚIÚNE s. f. privire, examinare retrospectivă. ◊ formă a introspecției constând în evocarea trecutului, în scopul reexaminării unor fapte, unor trăiri. (< fr.
rétrospection)
retrospecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETROSPECȚIÚNE s. f. v. retrospecție.