retransmite (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III.
Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, o emisiune radiofonică ori de televiziune primită de la alt post; a realiza o retransmisie. –
Re1- +
transmite (după
fr. retransmettre).retransmite (Dicționar de neologisme, 1986)RETRANSMÍTE vb. III. tr. A transmite din nou. ♦ A transmite imediat o emisiune radiofonică primită de la un alt post emițător. [P.i.
retransmít. / <
re- +
transmite].
retransmite (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
retransmít, 1 pl.
retransmítem, perf. s. 1 sg.
retransmiséi, 1 pl.
retransmíserăm; conj. prez. 3
să retransmítă; part.
retransmísretransmite (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETRANSMÍTE vb. tr. a realiza o retransmisie. (după fr.
retransmettre)
retransmite (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III.
Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. —
Pref. re- +
transmisie (după
fr. retransmettre).