retransmisie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETRANSMÍSIE, retransmisii, s. f. Recepție și transmitere concomitentă a unor semnale de telecomunicații, a unei emisiuni radiofonice ori de televiziune primite de la alt post. [
Var.:
retransmisiúne s. f.] – Din
fr. retransmission.retransmisie (Dicționar de neologisme, 1986)RETRANSMÍSIE s.f. Retransmitere a unei emisiuni radiofonice primite de un post de la un alt post emițător. [Gen.
-iei, var.
retransmisiune].
retransmisie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)retransmísie (re-tran-smi-si-e / -trans-mi-) s. f., art.
retransmísia (-si-a), g.-d. art.
retransmísiei; pl.
retransmísii, art.
retransmísiile (-si-i)retransmisie (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETRANSMÍSIE s. f. retransmitere a unei emisiuni radiofonice primite de un post de la un alt post emițător. (< fr.
retransmission)
retransmisie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETRANSMÍSIE, retransmisii, s. f. Recepție și transmitere concomitentă a unor semnale de telecomunicații, a unui program de radiodifuziune sau de televiziune. [
Var.:
retransmisiúne s. f.] — Din
fr. rétransmission.