retransmitere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETRANSMÍTERE, retransmiteri, s. f. Acțiunea de
a retransmite și rezultatul ei. –
V. retransmite.retransmitere (Dicționar de neologisme, 1986)RETRANSMÍTERE s.f. Acțiunea de a retransmite și rezultatul ei. [<
retransmite].
retransmitere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)retransmítere (re-tran-smi- / -trans-mi-) s. f., g.-d. art.
retransmíterii; pl.
retransmíteriretransmitere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETRANSMITÉRE, retransmiteri, s. f. Acțiunea de
a retransmite și rezultatul ei. —
V. retransmite.