retractà - explicat in DEX

retracta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RETRACTÁ, retractéz, vb. I. 1. Tranz. A reveni asupra celor afirmate înainte (recunoscându-și greșeala), a retrage cele spuse; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre mușchi, tegumente, tendoane etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

retracta (Dicționar de neologisme, 1986)
RETRACTÁ vb. I. tr. A retrage (o afirmație, un cuvânt etc.); a se lepăda de o faptă, de o atitudine. ♦ refl. (Despre mușchi, tegumente etc.) A se strânge, a se zgârci. ♦ (Despre corpuri) A se contracta. [< fr. rétracter, cf. lat. retractum < retrahere – a retrage].

retracta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RETRACTÁ vb. I. tr. a retrage (o afirmație, un cuvânt etc.). II. refl. (despre mușchi, țesuturi) a se zbârci. ◊ (despre materiale) a se contracta. (< fr. rétracter)

retracta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
retractà v. a retrage părerea anterioară, cele zise sau scrise.

retracta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. — Din fr. rétracter.