retracție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETRÁCȚIE, retracții, s. f. Însușire a unui țesut sau a unui organ de se contracta, de a-și reduce dimensiunile din cauza unei excitații, a unei boli. – Din
fr. rétraction.retracție (Dicționar de neologisme, 1986)RETRÁCȚIE s.f. Strângere, micșorare a dimensiunilor unui țesut sau ale unui organ. [Gen.
-iei, var.
retracțiune s.f. / cf. fr.
rétraction, lat.
retractio].
retracție (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETRÁCȚIE s. f. strângere, micșorare a dimensiunilor unui țesut sau organ. (< fr.
rétraction, lat.
retractio)
retracție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)retrácție (re-trac-ți-e) s. f.,
art. retrácția (-ți-a), g.-d. art. retrácției; pl. retrácții, art. retrácțiile (-ți-i-)retracție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETRÁCȚIE, retracții, s. f. Însușire a unui țesut sau a unui organ de a se contracta, de a-și reduce dimensiunile din cauza unei excitații, a unei boli. — Din
fr. rétraction.