retopire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RETOPÍRE,retopiri, s. f. Acțiunea de a retopi și rezultatul ei. – V. retopi.
retopire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) retopíre s. f., g.-d. art. retopírii; pl. retopíri
retopire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RETOPÍRE,retopiri, s. f. Acțiunea de a retopi și rezultatul ei. — V. retopi.