retopi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RETOPÍ,retopésc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Re-1 + topi.
retopi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) retopí(a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă
retopi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RETOPÍ,retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. — Pref. re- + topi.