reticulită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETICULÍTĂ, reticulite, s. f. (
Med.) Inflamație a țesutului reticular. – Din
fr. réticulite.reticulită (Dicționar de neologisme, 1986)RETICULÍTĂ s.f. Inflamație a țesutului reticular. [<
reticul +
-ită].
reticulită (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETICULÍTĂ s. f. inflamație a țesutului reticulat. (< fr.
réticulite)
reticulită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETICULÍTĂ, reticulite, s. f. (
Med.) Inflamație a țesutului reticular. — Din
fr. réticulite.