retasură - explicat in DEX

retasură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RETASÚRĂ, retasuri, s. f. Defect al pieselor sau al lingourilor de metal turnate, constând din goluri formate în partea lor superioară în urma contracției metalului în timpul solidificării. – Din fr. retassure.

retasură (Dicționar de neologisme, 1986)
RETASÚRĂ s.f. Gol format în piesele turnate din cauza contracției materialului în momentul solidificării. [< fr. retassure].

retasură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RETASÚRĂ s. f. defect constând din goluri formate în piesele turnate din cauza contracției materialului în momentul solidificării. (< fr. retassure)

retasură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
retasúră s. f., g.-d. art. retasúrii; pl. retasúri

retasură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RETASÚRĂ, retasuri, s. f. Defect al pieselor sau al lingourilor de metal turnate, constând din goluri formate în partea lor superioară în urma contracției metalului în timpul solidificării. — Din fr. retassure.