retăbăcire - explicat in DEX

retăbăcire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RETĂBĂCÍRE, retăbăciri, s. f. Operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre. – Re¹- + tăbăcire.

retăbăcire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
retăbăcíre s. f., g.-d. art. retăbăcírii; pl. retăbăcíri

retăbăcire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RETĂBĂCÍRE, retăbăciri, s. f. Operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre. — Pref. re- + tăbăcire.