resuscita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESUSCITÁ, resuscitéz, vb. I.
Tranz. 1. (
Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină.
2. A suscita din nou. [
Pr. ind. și:
resuscít] – Din
fr. ressusciter.resuscita (Dicționar de neologisme, 1986)RESUSCITÁ vb. I. tr. (
Rar) A reînvia; a readuce în simțiri; a reanima. [P.i.
-tez și
resuscít. / < fr.
ressusciter, cf. lat.
resuscitare].
resuscita (Marele dicționar de neologisme, 2000)RESUSCITÁ vb. tr. a reînvia; a trezi la viață; a reanima. (< fr.
ressusciter, lat.
resuscitare)
resuscita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)resuscitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
resusciteázăresuscita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I.
Tranz. 1. (
Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină.
2. A suscita din nou. [
Prez.;
ind. și:
resuscit] — Din
fr. ressusciter.