resursă - explicat in DEX

resursă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RESÚRSĂ, resurse, s. f. 1. Rezervă sau sursă de mijloace susceptibile de a fi valorificate într-o împrejurare dată. ◊ Resurse naturale = totalitatea zăcămintelor de minerale și de minereuri, a terenurilor cultivabile, a apelor și a pădurilor de care dispune o țară. Resurse de (forțe de) muncă = totalitatea persoanelor care au vârsta și sunt capabile de muncă, precum și a persoanelor în vârstă apte de muncă, care pot fi sau sunt ocupate într-o ramură a economiei. 2. Durată de timp în ore de zbor admisă pentru utilizarea normală a unui avion între două reparații generale sau între două revizii. – Din fr. ressource.

resursă (Dicționar de neologisme, 1986)
RESÚRSĂ s.f. 1. (Mai ales la pl.) Rezerve, surse de mijloace; posibilități. 2. Evoluție de redresare a unui avion, efectuată după un picaj pentru a reveni în zbor orizontal. [< fr. ressource].

resursă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RESÚRSĂ s. f. 1. (pl.) rezervă, (sursă de) mijloace care pot fi valorificate la un moment dat; posibilitate. 2. evoluție de redresare a unui avion efectuată după un picaj, pentru a reveni în zbor orizontal. ◊ durată, în ore de zbor, admisă pentru utilizarea normală a unui avion între două reparații sau revizii succesive. (< fr. ressource)

resursă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*resúrsă f., pl. e (fr. ressource greșit scris îld. ressourse, part. fem. d. vfr. ressourdre, lat. resúrgere, a se înălța. V. sursă). Mijloc, ajutor la care poțĭ recurge la nevoĭe: n´am nicĭ o resursă. Pl. Mijloace, bogățiĭ, ajutoare: resursele țăriĭ.

resursă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
resúrsă s. f., g.-d. art. resúrsei; pl. resúrse

resursă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
resursă f. 1. mijloc de a ieși dintr’o încurcătură; 2. pl. mijloace pecuniare, bani: n´are resurse; 3. forțele unui Stat, credit, armată: resursele bogate ale țării (= fr. ressource).

resursă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RESÚRSĂ, resurse, s. f. 1. Rezervă sau sursă de mijloace susceptibile de a fi valorificate la un moment dat. ◊ Resurse naturale = totalitatea zăcămintelor de minerale și de minereuri, a terenurilor cultivabile și utilizabile, a apelor și a pădurilor de care dispune o țară. Resurse de (forțe de) muncă = totalitatea persoanelor care au vârsta și sunt capabile de muncă, precum și a persoanelor în vârstă apte de muncă, lucrează. 2. Durată de timp în ore de zbor admisă pentru utilizarea normală a unui avion între două reparații generale sau între două revizii. — Din fr. ressource.