respectà - explicat in DEX

respecta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ♦ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

respecta (Dicționar de neologisme, 1986)
RESPECTÁ vb. I. tr. 1. A avea respect față de cineva; a cinsti, a stima. ♦ refl. A-și păstra demnitatea. 2. A nu se abate de la o lege, de la un contract etc. [P.i. respéct. / < fr. respecter].

respecta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RESPECTÁ vb. I. tr. 1. a avea respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ a ține seama de; a nu neglija. 2. a nu se abate de la o lege, de la un principiu etc. II. refl. a-și păstra demnitatea. (< fr. respecter)

respecta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
respectà v. 1. a avea respect: respectați pe părinții voștri; 2. a avea considerațiune pentru: a respecta durerea cuiva; 3. a cruța: moartea nu respectă pe nimeni.

respecta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. — Din fr. respecter.