respectabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESPECTABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi respectabil; onorabilitate. – Din
fr. respectablité.respectabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)RESPECTABILITÁTE s.f. Caracter respectabil; onorabilitate. [Cf. fr.
respectabilité].
respectabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)RESPECTABILITÁTE s. f. însușirea de a fi respectabil; onorabilitate. (< fr.
respectabilité)
respectabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)respectabilitáte s. f.,
g.-d. art. respectabilitắțiirespectabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RESPECTABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi respectabil; onorabilitate. — Din
fr. respectablité.