respect (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație. ◊
Expr. A ține (pe cineva)
la (sau
în)
respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar.
A pune (pe cineva)
la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă.
Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. – Din
fr. respect, lat. respectus.respect (Dicționar de neologisme, 1986)RESPÉCT s.n. Deferență; stimă, cinste, venerație (pentru cineva). ♦
A ține (pe cineva)
la respect = a ține (pe cineva) la distanță. [Cf. fr.
respect, lat.
respectus].
respect (Marele dicționar de neologisme, 2000)RESPÉCT s. n. atitudine, sentiment de stimă, de considerație, de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență. ♦ a ține (pe cineva) la ~ = a ține (pe cineva) la distanță. (< fr.
respect, lat.
respectus)
respect (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)respéct s. n. – Stimă.
Lat. respectus (
sec. XIX). –
Der. respecta, vb., din
lat. respectare; respectabil, adj., din
fr. respectable; respec(u)os, adj., din
fr. respectueux.respect (Dicționaru limbii românești, 1939)1) *respéct n., pl.
e (lat.
respectus, d.
respicere, a privi în apoĭ [!]. V.
a-spect, specie). Stimă, deferență [!], considerațiune, sfială:
respectu fiilor față de părințĭ. Pl. Omagiĭ, salutărĭ respectuoase:
respectele mele, domnule ! A ține pe cineva în respect, a-l face să nu te atace de frică.
respect (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *respéct și
-éz, a
-á v. tr. (lat.
respectare; fr.
respecter. V.
inspectez). Stimez, onorez, am considerațiune:
a respecta bătrîniĭ. Las în pace, nu turbur [!]:
a respecta somnu cuĭva. Fig. Cruț:
moartea nu respectă pe nimenĭ. V. refl. Îmĭ țin demnitatea.
respect (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)respéct s. n.,
pl. respécte (în
expr. respectele mele)
respect (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)respect n.
1. considerațiune pentru cineva;
2. pl. omagii de politeță:
respectele mele.respect (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație. ◊
Expr. A ține (pe cineva)
la(sau
în)
respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar.
A pune (pe cineva)
la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă.
Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. — Din
fr. respect, lat. respectus.