respectare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESPECTÁRE, respectări, s. f. Faptul de
a (se) respecta. –
V. respecta.respectare (Dicționar de neologisme, 1986)RESPECTÁRE s.f. Faptul de a (se) respecta; cinstire, prețuire. [<
respecta].
respectare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)respectáre s. f.,
g.-d. art. respectắrii; pl. respectắrirespectare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RESPECTÁRE, respectări, s. f. Faptul de
a (se) respecta. —
V. respecta.