resciziune - explicat in DEX

resciziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RESCIZIÚNE, resciziuni, s. f. (Jur.) Anulare a unui act din cauza unui viciu radical. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. rescision, lat. rescissio, -onis.

resciziune (Dicționar de neologisme, 1986)
RESCIZIÚNE s.f. (Jur.) Anulare a unui contract, a unui act etc. datorită unui viciu radical. [Pron. -zi-u-, var. rescizie s.f. / < fr. rescision, lat. rescissio].

resciziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RESCIZIÚNE s. f. (jur.) anulare a unui contract, a unui act etc. datorită unui viciu radical. (< fr. rescision, lat. rescissio)

resciziune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!resciziúne (res-ci-zi-u-/re-sci-) s. f., g.-d. art. resciziúnii; pl. resciziúni

resciziune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
resciziune f. Jur. anularea unui act: act de resciziune pentru dol sau violență.

resciziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RESCIZIÚNE, resciziuni, s. f. (Jur.) Anulare a unui act din cauza unui viciu radical. [Pr.: -zi-u-] — Din fr. rescision, lat. rescissio, -onis.