reproș - explicat in DEX

reproș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPRÓȘ, reproșuri, s. n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche.

reproș (Dicționar de neologisme, 1986)
REPRÓȘ s.n. Învinuire; mustrare, imputare. [Pl. -șuri. / < fr. réproche].

reproș (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REPRÓȘ s. n. învinuire; mustrare. (< fr. reproche)

reproș (Dicționaru limbii românești, 1939)
*repróș n., pl. urĭ (fr. reproche). Mustrare, împutare [!], împutăcĭune [!], observațiune: a face cuĭva reproșurĭ.

reproș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
repróș (re-proș) s. n., pl. repróșuri

reproș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reproș n. imputare (= fr. reproche).

reproș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPRÓȘ, reproșuri, s. n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. — Din fr. réproche.