reprobabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPROBÁBIL, -Ă, reprobabili, -le, adj. Care merită să fie reprobat, care trebuie condamnat; blamabil, condamnabil. – Din
lat. reprobabilis.reprobabil (Dicționar de neologisme, 1986)REPROBÁBIL, -Ă adj. Demn de reprobat; condamnabil. [Cf. lat.
reprobabilis].
reprobabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPROBÁBIL, -Ă adj. demn de reprobat; condamnabil. (< lat.
reprobabilis)
reprobabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*reprobábil, -ă adj. (lat.
reprobabilis). Care merită să fie reprobat, blamabil:
faptă reprobabilă.reprobabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reprobábil (re-pro-) adj. m.,
pl. reprobábili; f. reprobábilă, pl. reprobábilereprobabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPROBÁBIL, -Ă, reprobabili, -e, adj. Care merită să fie reprobat; blamabil, condamnabil. —
Din lat. reprobabilis.