reprivatizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPRIVATIZÁRE, reprivatizări, s. f. Trecere a unei întreprinderi sau a unei ramuri economice naționalizate de stat din nou în proprietatea privată. –
V. reprivatiza.reprivatizare (Dicționar de neologisme, 1986)REPRIVATIZÁRE s.f. Trecere din nou în proprietate privată a unor bunuri naționale, statale sau naționalizate. [<
reprivatiza].
reprivatizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPRIVATIZÁRE s. f. trecere din nou în proprietate privată a unor bunuri naționale, statale sau naționalizate. (< reprivatiza)
reprivatizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reprivatizáre (re-pri-) s. f.,
g.-d. art. reprivatizắrii; pl. reprivatizắrireprivatizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPRIVATIZÁRE, reprivatizări, s. f. Trecere a unei întreprinderi sau a unei ramuri economice naționalizate de stat din nou în proprietate privată. —
V. reprivatiza.