reprimà - explicat in DEX

reprima (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni, un act de revoltă etc. – Din fr. réprimer.

reprima (Dicționar de neologisme, 1986)
REPRIMÁ vb. I. tr. A pune capăt, a înăbuși prin măsuri drastice (o acțiune, o opoziție etc.). [P.i. reprím. / < fr. réprimer, it., lat. reprimere].

reprima (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REPRIMÁ vb. tr. a înăbuși prin măsuri drastice, violente (o opoziție politică, o revoltă etc.). (< fr. réprimer)

reprima (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reprimà v. 1. a opri acțiunea, efectul unui lucru: a-și reprima pasiunile; 2. a împiedica răul prin amenințare ori pedeapsă.

reprima (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. — Din fr. réprimer.