reprima (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPRIMÁ, reprím, vb. I.
Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni, un act de revoltă etc. – Din
fr. réprimer.reprima (Dicționar de neologisme, 1986)REPRIMÁ vb. I. tr. A pune capăt, a înăbuși prin măsuri drastice (o acțiune, o opoziție etc.). [P.i.
reprím. / < fr.
réprimer, it., lat.
reprimere].
reprima (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPRIMÁ vb. tr. a înăbuși prin măsuri drastice, violente (o opoziție politică, o revoltă etc.). (< fr.
réprimer)
reprima (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reprimá (a ~) (re-pri-) vb.,
ind. prez. 3
reprímăreprimà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reprimà v.
1. a opri acțiunea, efectul unui lucru:
a-și reprima pasiunile; 2. a împiedica răul prin amenințare ori pedeapsă.
reprima (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPRIMÁ, reprím, vb. I.
Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. — Din
fr. réprimer.