reprehensiune - explicat in DEX

reprehensiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s. f. Mustrare, reproș; blam. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répréhension, lat. reprehensio, -onis.

reprehensiune (Dicționar de neologisme, 1986)
REPREHENSIÚNE s.f. (Rar) Mustrare, reproș. ♦ Blam. [Pron. -si-u-. / < fr. reprehension, lat. reprehensio].

reprehensiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REPREHENSIÚNE s. f. mustrare, reproș; blam. (< fr. répréhension, lat. reprehensio)

reprehensiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reprehensiúne (livr.) (re-pre-, -si-u-) s. f., g.-d. art. reprehensiúnii; pl. reprehensiúni

reprehensiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s. f. (Livr.) Mustrare, reproș; blam. [Pr.: -si-u-] — Din fr. repréhension, lat. reprehenșio, -onis.