reprehensibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPREHENSÍBIL, -Ă, reprehensibili, -e, adj. (
Livr.) Care merită să fie condamnat, care atrage reproșuri; blamabil, condamnabil. – Din
fr. réprehensible, lat. reprehensibilis.reprehensibil (Dicționar de neologisme, 1986)REPREHENSÍBIL, -Ă adj. (
Rar) Vrednic de mustrare, care merită reproșuri. ♦ Blamabil. [Cf. fr.
répréhensible, lat.
reprehensibilis].
reprehensibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPREHENSÍBIL, -Ă adj. vrednic de mustrare, care merită reproșuri; blamabil. (< fr.
répréhensible, lat.
reprehensibilis)
reprehensibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reprehensíbil (
livr.)
(re-pre-) adj. m.,
pl. reprehensíbili; f. reprehensíbilă, pl. reprehensíbilereprehensibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reprehensibil a. care merită a fi blamat:
purtare reprehensibilă.reprehensibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPREHENSÍBIL, -Ă, reprehensibili, -e, adj. (
Livr.) Care merită să fie condamnat, care atrage reproșuri; blamabil, condamnabil. — Din
fr. réprehensible, lat. reprehensibilis.