reportare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPORTÁRE, reportări, s. f. Acțiunea de
a reporta și rezultatul ei. –
V. reporta.reportare (Dicționar de neologisme, 1986)REPORTÁRE s.f. (
Cont.) Acțiunea de a reporta și rezultatul ei; report. [<
reporta].
reportare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reportáre s. f.,
g.-d. art. reportắrii; pl. reportắrireportare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPORTÁRE, reportări, s. f. Acțiunea de
a reporta și rezultatul ei. —
V. reporta.