reporta - explicat in DEX

reporta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

reporta (Dicționar de neologisme, 1986)
REPORTÁ vb. I. tr. A face un report; a trece pe pagina următoare totalul sumelor adunate de pe o pagină a unui registru. [< fr. reporter].

reporta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REPORTÁ vb. tr. 1. a face un report. 2. a trece pe hartă, planșetă etc. un punct prin coordonate. (< fr. reporter)

reporta (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
reportá (reportéz, reportát), vb. – A transfera, a face un report. Fr. reporter. Este dubletul lui repurta, vb. (a obține), din lat. reportare (sec. XIX), cf. fr. remporter. – Der. report, s. n. (sumă anterioară), din fr. report; reportaj, s. n., din fr. reportage; reporter, s. m., din fr. (engl.) reporter; reportericesc, adj. (de reporteri).

reporta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reporta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. — Din fr. reporter.