report - explicat in DEX

report (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPÓRT, reporturi, s. n. Trecere a unei sume (reprezentând un total parțial) din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare, pentru a fi adunată în continuare; p. ext. sumă, total reportate sau orice sumă rămasă dintr-un calcul anterior. – Din fr. report.

report (Dicționar de neologisme, 1986)
REPÓRT s.n. 1. (Cont.) Trecere a unei sume, a unui total din josul coloanei în fruntea coloanei de pe pagina următoare a unui registru; (p. ext.) suma, totalul reportat. ♦ Prelungire a unei operații de bursă ajunse la termen până la lichidarea următoare. 2. Trecere a unei lucrări editoriale dintr-un plan de apariție în unul posterior. [< fr. report].

report (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REPÓRT s. n. 1. trecere a unei sume din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare a unui registru; suma reportată. ◊ transfer al unui desen de pe un material pe altul, în vederea imprimării litografice. 2. amânare pe o altă dată decât cea inițial stabilită. ◊ prelungire a unei operații de bursă ajunse la termen până la lichidarea următoare. 3. trecere a unei lucrări editoriale dintr-un plan de apariție în următorul. (< fr. report)

report (Dicționaru limbii românești, 1939)
*repórt n., pl. urĭ (fr. report, d. reporter, a reporta). Transcrierea uneĭ sume din josu uneĭ paginĭ în susu paginiĭ următoare: a face un report. Această sumă transcrisă: reportu e de 1000 de francĭ. Prelungirea pînă la lichidarea următoare a uneĭ operațiunĭ ajunse la termin (la bursă). Suma plătită p. acest scop de cel care cere reportu. V. raport.

report (Dicționaru limbii românești, 1939)
*repórt și -éz, a -á v. tr. (fr. reporter, d. porter, a purta. V. port). Transcriŭ o sumă din josu uneĭ paginĭ în susu paginiĭ următoare (în contabilitate). V. repurtez, raportez.

report (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
repórt (sumă) s. n., pl. repórturi

report (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
report n. 1. transportarea unei sume la pagina următoare, într’o contabilitate; 2. operațiune de Bursă, ce consistă a continua o operațiune pentru o dată mai târzie; 3. Jur. acțiunea de a reporta la moștenire ceeace s’a primit înainte: reportul nu se poate face decât numai la succesiunea donatorului.

report (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPÓRT, reporturi, s. n. Trecere a unei sume (reprezentând un total parțial) din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare, pentru a fi adunată în continuare; p. ext. sumă reportată sau orice sumă rămasă dintr-un calcul anterior. — Din fr. report.