replica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPLICÁ, réplic, vb. I.
Tranz. A da o replică (
1), a răspunde; a riposta. – Din
fr. répliquer.replica (Dicționar de neologisme, 1986)REPLICÁ vb. I. tr. A da o replică; a răspunde. [P.i.
réplic. / < fr.
répliquer, it., lat.
replicare].
replica (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPLICÁ vb. tr. a da o replică; a răspunde, a riposta. (< fr.
répliquer)
replica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)replicá (a ~) (re-pli-) vb.,
ind. prez. 3
réplicăreplicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)replicà v. a da o replică.
replica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPLICÁ, replic, vb. I.
Tranz. A da o replică (
1), a răspunde; a riposta. — Din
fr. répliquer.