replia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPLIÁ, repliez, vb. I.
1. Refl. (
Mil.) A se retrage în ordine.
2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [
Pr.:
-pli-a] – Din
fr. replier.replia (Dicționar de neologisme, 1986)REPLIÁ vb. I. refl. 1. A se strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta.
2. (
Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, pe un aliniament mai favorabil apărării. [Pron.
-pli-a, p.i.
-iez, 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
replier].
replia (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPLIÁ vb. I. tr., refl. a (se) strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. II. refl. 1. (mil.; despre trupe) a se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, pe un aliniament mai favorabil apărării. ◊ (despre mașini circulând pe drumurile publice) a se retrage pe o bandă mai puțin circulată sau în spatele altei mașini. 2. (fig.) a se retrage în sine; a medita. (< fr.
replier)
replia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)repliá (a ~) (re-pli-a) vb.,
ind. prez. 3
repliáză, 1
pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3
să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)replia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPLIÁ, repliez, vb. I.
1. Refl. (
Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament.
2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [
Pr.: -
pli-a] — Din
fr. replier.