repezitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPEZITÚRĂ, repezituri, s. f. (Rar) Mișcare rapidă, precipitată; goană, fugă. –
Repezi +
suf. -tură.repezitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)repezitúră (rar)
s. f.,
g.-d. art. repezitúrii; pl. repezitúrirepezitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPEZITÚRĂ, repezituri, s. f. (Rar) Mișcare rapidă, precipitată; goană, fugă. —
Repezi +
suf. -
tură.