reorândui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A reface o orânduială stricată sau a se orândui după alte criterii. [
Pr.:
re-o-] –
Re1- + orândui.reorândui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [
Pr.:
re-o-] —
Pref. re- +
orândui.