reorientare - explicat in DEX

reorientare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REORIENTÁRE, reorientări, s. f. Acțiunea de a (se) reorienta. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

reorientare (Dicționar de neologisme, 1986)
REORIENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reorienta și rezultatul ei. [Pron. re-o-ri-en-. / < reorienta].

reorientare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*reorientáre (re-o-ri-en-) s. f., g.-d. art. reorientắrii; pl. reorientắri

reorientare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REORIENTÁRE, reorientări, s. f. Acțiunea de a (se) reorienta. [Pr.: re-o-] — V. reorienta.