reorienta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REORIENTÁ, reorientez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [
Pr.:
-ri-en-] –
Re1- + orienta.reorienta (Dicționar de neologisme, 1986)REORIENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pron.
re-o-ri-en-. / cf. fr.
réorienter].
reorienta (Marele dicționar de neologisme, 2000)REORIENTÁ vb. tr., refl. a (se) orienta într-o nouă direcție; a (se) readapta. (< fr.
réorienter)
reorienta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb.,
ind. prez. 3
reorienteázăreorienta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REORIENTÁ, reorientez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [
Pr.:
re-o-ri-en-] —
Pref. re- +
orienta.