reorganizație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REORGANIZÁȚIE,reorganizații, s. f. (Înv.) Reorganizare. – Din fr. réorganisation.
reorganizație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) reorganizáție (înv.) (re-or-, -ți-e) s. f., art. reorganizáția(-ți-a), g.-d. art. reorganizáției; pl. reorganizáții, art. reorganizáțiile(-ți-i-)
reorganizație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REORGANIZÁȚIE,reorganizații, s. f. (înv.) Reorganizare. [Pr.: re-o-] — Din fr. réorganisation.