reorganizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REORGANIZÁRE, reorganizări, s. f. Acțiunea de
a reorganiza și rezultatul ei; reorganizație. –
V. reorganiza.reorganizare (Dicționar de neologisme, 1986)REORGANIZÁRE s.f. Acțiunea de a reorganiza și rezultatul ei; nouă organizare. [<
reorganiza].
reorganizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reorganizáre (re-or-) s. f.,
g.-d. art. reorganizắrii; pl. reorganizắrireorganizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REORGANIZÁRE, reorganizări, s. f. Acțiunea de
a reorganiza și rezultatul ei; reorganizație. [
Pr.:
re-o-] —
V. reorganiza.