reordonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REORDONÁRE, reordonări, s. f. Acțiunea de a reordona. –
V. reordonare.reordonare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REORDONÁRE, reordonări, s. f. Acțiunea de
a reordona. [
Pr.:
re-o-] —
V. reordonare.