renunțà - explicat in DEX

renunța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

renunța (Dicționar de neologisme, 1986)
RENUNȚÁ vb. I. intr. A părăsi (de bună voie ceva), a se lăsa de ceva. [P.i. renúnț. / < lat. renuntiare, cf. fr. renoncer].

renunța (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RENUNȚA vb. intr. a se lăsa de ceva, a părăsi (de bunăvoie ceva sau pe cineva). (< fr. renoncer, lat. renuntiare)

renunța (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
renunțà v. 1. a se lăsa de ceva, a părăsi (de bună voie): a renunța la plăceri; 2. a se lepăda: a renunța la o succesiune.

renunța (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). — Din fr. renoncer, lat. renuntiare.