remărita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REMĂRÍTÁ, remărit, vb. I.
Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. –
Re1- + mărita.remărita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)remăritá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
remărítăremărita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REMĂRITÁ, remărít, vb. I.
Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. —
Pref. re- +
mărita.