remușcător - explicat in DEX

remușcător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REMUȘCĂTÓR, -OÁRE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrări de cuget, remușcări. – Remușc[are] + suf. -ător.

remușcător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
remușcătór (rar) adj. m., pl. remușcătóri; f. sg. și pl. remușcătoáre

remușcător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REMUȘCĂTÓR, -OÁRE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. — Remușc[are] + suf -ător.