remunerare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REMUNERÁRE, remunerări, s. f. Acțiunea de
a remunera și rezultatul ei; remunerație. –
V. remunera.remunerare (Dicționar de neologisme, 1986)REMUNERÁRE s.f. Acțiunea de a remunera și rezultatul ei; retribuire; plată, remunerație. [<
remunera].
remunerare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)remuneráre s. f.,
g.-d. art. remunerắrii; pl. remunerắriremunerare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REMUNERÁRE, remunerări, s. f. Acțiunea de
a remunera și rezultatul ei; remunerație. —
V. remunera.