remu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REMÚ s. n. v. remuu.remu (Dicționar de neologisme, 1986)REMÚ s.n. v.
remuu.
remu (Marele dicționar de neologisme, 2000)REMÚ s. n. variație treptată a nivelului apei unui râu sau canal produsă în zonele în care mișcarea uniformă a curentului este împiedicată. ◊ vârtejuri de apă și valuri mici care se formează în imediata apropiere a pupei la o navă propulsată prin elice. ♦ ~ de aer = zonă instabilă unde se întâlnesc curenți de aer ascendenți și descendenți. (< fr.
remous)
remu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)remú s. n.,
art. remúul; pl. remúuriremu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Remu m. fratele lui Romul.
remu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REMÚ, remuuri, s. n. (Nav.) Contracurent în lungul malurilor unui curs de apă. ♦ (
Met.)
Remuu de aer = zonă instabilă a sistemului baric, unde apar curenți ascendenți și descendenți. [
Var.:
remúu s. n.] — Din
fr. remous.