relictă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RELÍCTĂ, relicte, adj. (
Biol.; în sintagma)
Specie relictă (și substantivat,
f.) = specie de plantă sau de animal care a supraviețuit dispariției unei faune sau unei flore în decursul timpurilor geologice. – Din
germ. relikt, lat. relictus.relictă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!relíctă s. f.,
g.-d. art. relíctei; pl. relícte