relevment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RELEVMÉNT, relevmente, s. n. Unghi în planul orizontal format de o direcție de referință și direcția unui punct oarecare, reprezentat printr-un astru, printr-un obiect terestru sau de pe mare. ♦ Unghi format de o direcție de referință cu direcția unei raze vizuale sau cu direcția aparentă a unui emițător de unde electromagnetice. – Din
fr. relèvement.relevment (Dicționar de neologisme, 1986)RELEVMÉNT s.n. Unghi format de o direcție de referință cu direcția unei raze vizuale sau cu direcția aparentă a unui emițător de unde electromagnetice. [Pl.
-te. / < fr.
relèvement].
relevment (Marele dicționar de neologisme, 2000)RELEVMÉNT s. n. unghi format între o direcție de referință și direcția spre un reper. (< fr.
relèvment)
relevment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)relevmént s. n.,
pl. relevménterelevment (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RELEVMÉNT, relevmente, s. n. Unghi în planul orizontal format de o direcție de referință și direcția unui punct oarecare, reprezentat printr-un astru, printr-un obiect terestru sau de pe mare. ♦ Unghi format de o direcție de referință cu direcția unei raze vizuale sau cu direcția aparentă a unui emițător de unde electromagnetice. — Din
fr. relèvement.