relegație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RELEGÁȚIE,relegații, s. f. (Înv.) Relegare. [Var.: relegațiúne s. f.] – Din fr. relégation.
relegație(Dicționar de neologisme, 1986) RELEGÁȚIEs.f. (Liv.) Relegare. [Gen. -iei, var. relegațiune s.f. / < fr. relégation, lat. relegatio].
relegație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) relegáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. relegáția(-ți-a), g.-d. art. relegáției; pl. relegáții, art. relegáțiile (-ți-i-)
relegație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RELEGÁȚIE,relegații, s. f. (înv.) Relegare. [Var.: relegațiúne s. f. ] — Din fr. relégation.