relegare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RELEGÁRE, relegări, s. f. (
Înv.) Acțiunea de
a relega și rezultatul ei. –
V. relega.relegare (Dicționar de neologisme, 1986)RELEGÁRE s.f. (
Liv.) Acțiunea de a relega și rezultatul ei; expulzare, izgonire, surghiunire; relegație. [<
relega].
relegare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)relegáre (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. relegắrii; pl. relegắrirelegare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RELEGÁRE, relegări, s. f. (
înv.) Acțiunea de
a relega și rezultatul ei. —
V. relega.