relativist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism.
2. S. m. și
f. Partizan, adept al relativismului.
3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din
fr. relativiste.relativist (Dicționar de neologisme, 1986)RELATIVÍST, -Ă adj. Referitor la relativism. //
s.m. și f. Adept al relativismului. [Cf. fr.
relativiste].
relativist (Marele dicționar de neologisme, 2000)RELATIVÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al relativismului. (< fr.
relativiste)
relativist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)relativíst adj. m.,
s. m.,
pl. relativíști; adj. f.,
s. f. relativístă, pl. relativísterelativist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism.
2. S. m. și
f. Adept al relativismului.
3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. — Din
fr. relativiste.